Din istoria congreselor baptiștilor români – Alin Cristea

23

În 28-29 iunie 2015 a avut loc, la Biserica Baptistă Emanuel din Oradea, Congresul Uniunii Bisericilor Baptiste din România. După mandatele duble ale președinților postdecembrişti Vasile Taloş, Paul Negruţ, Otniel Bunaciu, la congresul acesta a fost ales Viorel Iuga ca președinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România. Participanții la al 26-lea congres au adoptat 7 moțiuni.

Acum 8 ani, Marius Cruceru a oferit informații despre congresul al 24-lea în articolul: Ce s-a întîmplat la Congres? Părerea mea…. Dacă atunci au fost peste 400 participanţi cu drept de vot, anul acesta au participat 874 de delegați electori din cadrul celor 14 comunități regionale și Convenția Baptistă Maghiară ale Cultului baptist din România. Numărul total al delegaților conform numărului de membri raportați de biserici ar trebui să fie de 1.408 de delegați.

La Congresul din 2007 s-a votat actualul Statut de organizare și funcționare a Cultului Creștin Baptist din România (recunoscut prin Hotărîrea nr. 58/2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 59 din 25/01/2008), pe baza Legii nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor„Timp de 15 ani de la căderea regimului comunist, România nu a avut o reglementare privitoare la libertatea religioasă, în conformitate cu Constituţia, cu convenţiile, acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi cu noile realităţi sociale şi religioase, ci s-a acţionat conjunctural, în lipsa unui act normativ actualizat în domeniu.”

Tot acum 8 ani, în revista electronică Confesionala, a apărut un amplu articol, semnat de Alin Cristea: D’ale Congresului – 2007.

Despre congresul din 2011 a scris Dionis Bodiu în articolul Meandrele Congresului:

„Deşi tema congresului a avut de-a face cu unitatea, din alocuţiuni am înţeles că subiectul care plutea cu adevărat în aer avea de-a face cu identitatea baptistă. Nu-i vorbă, cele două aspecte sunt strâns legate unul de celălalt. Totuşi, în timp ce discuţiile despre unitate sunt adesea sterile, în primul rând din pricina prăpastiei dintre teorie şi practică din rândurile evanghelicilor (nu numai baptişti), problema identităţii baptiste a scos la iveală un Vasile Talpoş trist, vorbind parcă unor vremuri pe care le regretă acum, un Paul Negruţ tăios, intransigent şi lipsit de orice fărâmă de simţ al umorului, în contrast cu un Daniel Brânzei savuros, dar parcă prea relaxat …”

„Ajunşi la al 35-lea congres, baptiştii tot nu au învăţat cum se organizează o votare decentă. Întregul proces de vot a fost desăvârşit haos. S-au încurcat la distribuirea buletinelor de vot: au dat cu vreo 50 mai multe decât numărul de delegaţi cu drept de vot care, apropo, au fost fie 903, fie 896 … înţelegeţi voi ce vreţi. După ce s-au triat voturile valide pe baza ecusoanelor de participare, pentru a-i scoate din joc pe cei fără drept de vot (nişte nesimţiti în orice caz), au ieşit vreo 927 de voturi exprimate, lucru care este, evident, o anomalie. Ce mai contează? Vorba lui Daniel Brânzei: “Nu contează cine votează, contează cine numără” …”

În perioada comunistă, Cultul Baptist a funcționat pe baza Statutului votat la Congresul al 21-lea din 23-24 octombrie 1948, la Buteni, conform Legii nr. 62/1948. Conducerea Uniunii l-a depus la Ministerul Cultelor, dar nu a fost aprobat, întrucît a apărut ideea unei Federații reprezentative a cultelor evanghelice și au trecut doi ani pînă cînd a fost depus și Statutul Federației la Ministerul Cultelor. Statutul Cultului Baptist a fost publicat în Monitorul oficial, avînd 5 capitole și 75 de articole.

statut-1951

Primul congres a avut loc la Buteni, în 14-16 februarie 1920. Atunci a fost adoptat Statutul organic al Uniunii Comunităților Române din România Mare. Alexa Popovici, în Istoria baptiștilor din România 1856-1989, menționează:

„În anuarele statistice ale Alianţei Mondiale Baptiste, Uniunea Baptistă din România a fost trecută de fiecare dată ca fiind fondată în anul 1919. De asemenea, pe vechile imprimate ale Uniunii era trecut Fondată în 1919.”

În lista congreselor (pînă în 1945), Alexa Popovici menționează congresul al 12-lea astfel:

„CONGRESUL AL XII-LEA. Timișoara, 9-10 septembie 1932. Ședința se deschide de Ioan R. Socaciu și Ioan Ungureanu; se produce tumult, se vociferează ca Adorian să conducă acest congres. Ioan R. Socaciu și Ioan Ungurean declară ședința închisă din pricina tumultului. Uniunea se rupe. Cei doi conducători ai Uniunii părăsesc sala sanctuarului Bisericii Germane și cu o parte a delegaților se mută la Biserica Română. La Biserica Română s-a ținut Congresul Uniunii vechi, iar la Biserica Germană s-a ținut congresul cu Uniunea Nouă.”

Așadar, o încheiere potrivită, pentru acest articol care și-a propus să furnizeze cîteva repere din istoria congreselor baptiștilor români, este menționarea congresului al 16-lea – „congresul reunirii frățești”, cum îl numește Alexa Popovici -, care a avut loc la Arad în 9-10 noiembrie 1935, cu delegații ambelor Uniuni. A fost ales președinte Adam Sezonov, vicepreședinți: Dănilă Goga, Carol Molnar, Dumitru Baban, secretar general: Jean Staneschi.

convocare-1935

Farul creştin, 15 noiembrie 1935

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s