Următoarele paragrafe fac parte din predica din 1 noiembrie 2015, la BBSO – Biserica Baptistă Speranța Oradea.
Min. 09.10
Ce înseamnă cînd se întîmplă o tragedie ca aceasta? Ce se întîmplă de fapt? Dumnezeu alege niște oameni răi din lumea aceasta, pe care îi ia și îi pune undeva la colț și îi pedepsește? Și zice: Voi sînteți atît de răi încît în seara aceasta va trebui să muriți în acest cumplit incendiu. Voi sînteți atît de răi încît va trebui să prăbușesc avionul acesta cu voi! Pentru că lumea aceasta nu vă mai suferă. Asta este lecția pe care o învățăm? Că unii sînt mai buni decît alții? Că unii oameni sunt atît de răi încît ar merita pe loc pedeapsa lui Dumnezeu?
Min. 16.50
Dar Isus… ştiți ce le răspunde? [Luca 13:1-5] Păcatul acestor oameni nu a fost extraordinar de oribil. Păcatul acestor oameni, zice Isus, n-a fost un păcat extraordinar. Păcatul lor a fost un păcat ordinar, obișnuit. La fel de obișnuit, zice Domnul Isus, ca și păcatul vostru. Isus se uită la oamenii aceștia și spune: Sînteți la fel de păcătoși ca și ei, de aceea ar trebui să vă pregătiți și voi pentru o tragedie asemănătoare. Isus vine și spune: Toți sîntem extrem de păcătoși. Nu este unul mai păcătos decît celălalt. Atît de păcătoși sîntem, spune Domnul Isus, încît tragedia aceasta n-ar trebui să ne ia prin surprindere pe niciunul dintre noi. Ceea ce ar trebui să ne uimească, în schimb, în universul acesta nu este că păcătoșii mor într-un mod atît de oribil, ci ceea ce ar trebui să ne uimească în seara aceasta este că tu și cu mine am mai primit din partea lui Dumnezeu încă o bătaie a inimii. Ceea ce ar trebui să ne uimească în seara aceasta nu este că vineri seara 27 sau 29 de tineri au murit și alții vor muri pe patul de spital într-un mod atît de oribil, ci ceea ce ar trebui să te uimească, pe tine și pe mine în seara aceasta, este că Dumnezeu ne-a mai dat încă o oră ca să trăim și ca să ne pocăim. Acesta ar trebui să fie mesajul, acesta este răspunsul pe care l-a dat Domnul Isus. Întrebarea nu este cum de au murit 29 de oameni în incendiu vineri seara, întrebarea este cum de noi sîntem în viață. Cu de noi încă nu am murit… Uimitor nu este că au murit 29 de oameni, uimitor este că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu încet la mînie, plin de milă și plin de îndurare. Și dacă noi sîntem aici în această seară este datorită faptului că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu încet la mînie, plin de îndurare, care ne dă vreme să ne pocăim, ne dă vreme să ne întoarcem la Dumnezeu. În nici un caz, oamenii care s-au prăbușit ieri cu avionul n-au fost mai păcătoși decît sîntem noi. Să nu greșiți și să aruncați repede cu pietre, pentru că în nici un caz oamenii aceia care murit vineri seara în incendiu n-au fost mai păcătoși decît sîntem noi.
Min. 25.10
Oamenii aceştia care mor în aceste tragedii incredibile au ceva în comun. Ce au în comun aceste tragedii? Că oamenii mor într-un mod surprinzător, neașteptat și nepregătiți. Oamenii care s-au dus la Templu și au fost uciși de Pilat au murit într-un mod surprinzător, neașteptat și nepregătiți. Oamenii peste care a căzut turnul au murit surprinzător, neașteptat, nepregătiți. Cei care au murit vineri seara în incendiul din Bucureşti au murit surprinzător, neașteptat și nepregătiți. De aceea, cînd Domnul Isus spune: Dacă nu vă pocăiţi veţi pieri la fel, Domnul Isus spune: Dacă nu vă pocăiţi veţi muri într-un mod surprinzător, neașteptat și nepregătiți. Și sta este cea mai mare tragedie care ți se poate întîmpla în lumea aceasta. Nu să mori ucis într-un incendiu, nu asta este marea tragedie. Marea tragedie este să mori nepregătit într-un incendiu. Marea tragedie și vestea șocantă nu este să mori, în ceva incredibil ce se întîmplă, ci să mori NEPREGĂTIT și să te ia prin surprindere. […] Marea tragedie pentru fiecare dintre noi este să ne trăim fiecare zi din viața noastră ca și cum am mai avea încă 100, încă 200, încă 1.000.
Min. 34.00
Ce înseamnă pocăința? Ce înseamnă lucrul acesta? Ce înseamnă atunci să fii pocăit? Este așa de simplu – înseamnă să-ți recunoști păcatul, să recunoști că ești un om păcătos, să recunoști că nu ești mai sfînt decît nimeni în lumea aceasta, să recunoști că nu ești mai bun decît ăia care s-au dus în cluburi, nu ești mai bun decît ăia care s-au dus să asculte muzica rock. Nu ești mai bun. Ești un om păcătos. Pentru că Biblia spune că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Nu doar să-ți recunoști păcatul, dar să renunți la păcatul tău. Să renunți și să spui: Eu nu mai vreau să trăiesc viața aceasta păcătoasă, eu m-am săturat de această viață păcătoasă, eu m-am săturat de aceste neîmpliniri pe care le simt în inima mea, eu m-am săturat că se întîmplă toate aceste lucruri în viața și nu sunt fericit, nu mi-aduc bucurie, nu mi-aduc împlinire, vreau să mă întorc de la păcate, las în urmă păcatul, las în urmă lumea aceasta, las în urmă lucrurile acestea care îmi mănîncă viața, îmi mănîncă sufletul. Îți recunoști, renunți și te întorci cu fața înspre Isus Hristos prin credință.
Revista România Evanghelică 