Are Biserica dreptul să intervină în problemele societăţii? – Ionel Tuţac

Am citit recent un articol intitulat „Biserica din dormitor și drepturile omului”, scris de un renumit profesor universitar, în care acesta îsi exprima indignarea cu privire la implicarea Bisericii în problemele civile. Articolul respectiv critica implicarea Mitropolitului Banatului în strângerea de semnături pentru susţinerea unei inițiative legislative prin care sã fie blocatã constituțional cãsãtoria între persoane de același sex.

În opinia sa, căsătoria nu este doar o problemă bisericească, ci și civilă, iar astăzi doar grupurile religioase cele mai conservatoare mai susțin teza obligativității căsătoriei între bărbat și femeie. Includerea în Constituția României a expresiei „căsătoria între un bărbat și o femeie” este o reglementare abuzivă, care contrazice Curtea Europeană, spunea profesorul Doru Pop.

Marea supărare a distinsului profesor este că Biserica nu tace, ci are curajul să-și spună punctul de vedere în problemele contemporane de etică și morală.

Are oare Biserica dreptul să intervină în problemele societății? Poate ea să-și sfătuiască membrii să se implice în inițiative legislative? Au dreptul reprezentanţii Bisericii să-şi exprime punctul de vedere? Răspunsul este categoric DA!

Autorul articolului face o greșeală imensă atunci când consideră Biserica o entitate separată de societate. Biserica suntem noi toți. Biserica nu este doar o clădire sau o instituție. Biserica nu este un grup de preoți sau lideri religioși care fac slujbe sau administrează acte de cult. Ea este o comunitate formată din oameni născuți din nou, care cred și promovează aceleași principii și valori creștine. Biserica este parte a societății și are obligația morală să-și spună punctul de vedere în problemele acesteia.

Atunci când legiuitorii inițiază legi care afecteazã starea moralã a societãții, Biserica trebuie să aibă capacitatea de a corecta sau de a protesta împotriva acestora. Aşa s-a întâmplat de multe ori în istorie. Un exemplu concludent în acest sens este cel al lui Martin Luther King, important lider religios american, care, prin protestele inițiate, a obținut aceleași drepturi civile și religioase pentru populația de culoare din America, ca și pentru albi. Dacă Biserica nu s-ar fi implicat, afro-americanii ar fi fost socotiți, poate şi astăzi, cetățeni „second hand”.

România, o țară creștină, recunoaște în mod public învățătura Domnului Isus și a sfinților apostoli. Doar cine nu a citit cărțile Noului Testament poate afirma că homosexualitatea este permisã. Isus Hristos face referire explicită la căsătoria monogamă, între un bărbat și o femeie (Matei 19:1-12), iar apostolul Pavel condamnă homosexualitatea, considerând-o o patimă scârboasă (Romani 1). Suntem o țară creștină, iar Biserica lui Hristos din România are menirea de a veghea asupra păstrării principiilor creștine, inclusiv prin a-și spune punctul de vedere atunci când legile încalcă aceste principii.

Da, putem afirma cu toată convingerea că Biserica are dreptul și datoria să intervină în problemele civile atunci când legiuitorii și societatea deviazã de la normele de etică și morală creștină. Dacă ea nu intervine, oare cine o va face?

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s