Filtrul învăţăturilor creştine – Bogdan Emanul Răduț

„…cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău!” (1 Tesaloniceni 5:21-22)

Asistăm în zilele noastre la o explozie de dogme şi culori aşa-zis creştine. Ca tânăr slujitor al Cuvântului, cu responsabilitate înaintea Domnului, mi-am pus întrebarea, şi poate şi alţii asemenea, ce faci când te confrunţi cu alte învăţături? De-a lungul timpului am văzut cum diverşi credincioşi s-au clătinat la contactul cu învăţături pentru care nu erau pregătiţi. Să fie lipsa de cunoştinţă a doctrinei bisericii lor? Să fie necunoaşterea Cuvântului? Sau poate dorinţa după altceva? Nu putem ştii, dar pentru uşurinţa noastră să vedem trei categorii unde pot fi incluse învăţăturile cu care ne confruntăm. Am numit demersul acesta filtrul învăţăturilor creştine, pentru că ce e corect trece iar ce nu… trebuie filtrat şi… catalogat.

1. Eroare (greşeală)

Se poate ca o învăţătură să greşească în interpretarea Bibliei, poate fi o eroare involuntară. Aşa ai auzit sau poate aşa ai înţeles. Mulţi înţeleg Biblia şi în funcţie de formarea lor şi propria concepţia despre lume şi viaţă. Însă erorile se pot repara dacă privim cu atenţie în Cuvânt şi ne lăsăm prejudecăţile la o parte. Erorile pot fi corectate dacă vrem sincer lucrul acesta.

Exemple pot fi multe aici, dar ne limităm să amintim doar câteva sugestive. A susţine că Răpirea Bisericii va fi la mijlocul sau după necazul cel mare se poate considera o greşeală de interpretare. (Autorul acestui eseu este dispensaționalist și premilenist.) Luăm profeţii de aici şi de acolo, versete separate, le punem noi într-o schemă care ne place şi ne facem propria teologie. Din nefericire sunt mulţi atenţi la evenimentele politice şi socio-economice de azi căutându-le corespondent în profeţii. Răpirea Bisericii însă nu va fi precedată de semne. Scriptura nu ne-a dat de înțeles acest lucru. Noi aşteptăm pe Domnul Isus şi nu pe Anticrist!

Apoi o veche dispută este cea privitoare la virgula din Luca 23:43. De aici s-a creat o întreagă teologie despre starea intermediară a sufletelor. Noi suntem acuzaţi că am mutat virgula şi la rândul nostru reproşăm celorlalţi că au mutat-o. Știm sigur însă că tâlharul va fi cu Domnul Isus în Cer. Numai că noi susținem că este acum, iar ceilalți că va fi la înviere.

De asemenea, la trecerea din eroare în exagerare amintesc şi purtarea capului acoperit la femei în permanenţă. Ideea e luată din 1 Corinteni 11:10. Şi versetul acesta a creat controverse în rândul credincioşilor sinceri cât şi a lucrătorilor. Şi încă provoacă multe discuţii în biserici.

2. Exagerare

A persista într-o greşeală duce la exagerare. Unii exagerează punând accent pe anumite practici şi versete biblice în detrimentul altora. Alţii le interpretează tendenţios pentru a-şi susţine o poziţie şi-o teologie anume. Din orice punct ai privi este acelaşi lucru.

Şi aici avem exemple destule din creştinismul nostru contemporan. A susţine că vorbirea în limbi este semn al Duhului Sfânt şi obligatoriu pentru credincioşi este o cunoscută exagerare (ca să n-o numim astfel). Și este una care a făcut şi face ravagii prin biserici. Apoi Sabatul ca unică zi de închinare este o exagerare bazată pe o anume optică de interpretare a Scripturii vechi-testamentare. Dacă Domnul Cristos a făcut toate lucrurile noi, nu ne mai supunem legii ci harului. Nu ne mai supunem ritualurilor ci Domnului.

Unii spun că botezul este necesar mântuirii, că fără botez nu eşti mântuit. Dar ce facem cu cei care nu mai apucă să facă acest lucru? Ce facem cu tâlharul de pe cruce? Alţii susţin că botezul credinţei la maturitate este inutil, că e suficient cel al pruncilor (numit şi botezul casei). A susţine de asemenea că Cina Domnului este un act de sfinţire a vieţii este de asemenea o exagerare întâlnită astăzi. Vin la Cină că dacă iau din elementele de acolo mă fac mai bun. Oare așa să fie? Şi ar mai fi încă multe altele, dar mă opresc aici.

3. Erezie

Dintr-o exagerare se poate trece foarte uşor în erezie. Ereziile sunt învăţături nebiblice şi împotriva Bibliei. Ele nu trebuiesc tolerate, ci împotriva lor lupţi cu tot ce ai. C.H. Spurgeon, cunoscutul predicator al sec. XIX, spunea că „nu este nimic nou în teologie în afară de erezii”. Cu ereziile nu te joci, ele fac rău și trebuiesc îndepărtate. O singură erezie poate distruge o întreagă doctrină corectă.

România a fost invadată de martorii lui Yehova şi mormoni cu ereziile lor. Îi vezi pe străzi, îi vezi la uși, își aruncă otrava și mulți se lasă prinși. Mai nou apar multe biserici carismatice, a căror parte din învăţătură este erezie curată. Şcolile de vindecare produc răni psihice în mulţi oameni. Teologia liberală, care se găseşte în multe cărţi „creştine” prin librării, este declarată împotriva Bibliei. Ultimii 20 de ani nu a însemnat doar o libertate de exercitare e credinţei, ci şi un val de învăţături pentru care bisericile din România nu au fost pregătite. Şi acum, vedem trişti consecinţele!

***

Ce putem face în faţa acestor lucruri? Nu stabilim noi mântuirea unor persoane, ţine doar de Dumnezeu, însă trebuie să avem putere să luăm atitudine! Erorile se pot corecta, exagerările se pot atenua, iar ereziile îndepărta. Asta presupune o bună cunoaștere a Cuvântului. Să stai statornic pe temelia care este Domnul Cristos! Altfel, vom fi clătinați de orice val de învățătură (2 Tesaloniceni 2:2)

Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” (Ieremia 6:16). Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s