catrene pestrițe – Alin Cristea

niciodată nu pot să-mi dau seama
dacă Cerul e prea sus sau eu sînt prea jos
rigla de măsură e din cale afară de pămînteană
asta ar mai lipsi să se miște Cerul mai jos

gîndurile mele nu sînt ale mele
eu sînt doar un aerodrom
al cărui turn de control
e uneori în renovare

cum toate cuvintele s-au terminat
oamenii au început să coloreze
au făcut orașe cenușii
și au asfaltat livezile

cînd mă cuibăresc în grotele sufletului meu
cînd mă urc pe munții ascuțiți ai inimii
cînd rănile mi se vindecă greu precum ale unui patriarh
Tu Doamne ești acolo rebranduindu-mi visele

nu eram decît noi doi
eu și cu mine
atunci Doamne ai trimis îngerul
să ne luptăm cu el

eram așa de bătrîn
Tu Doamne m-ai încopilărit
fiecare culoare e o poveste
cînd cîntă cocoșul a treia oară

românii sînt neam de pilat
se spală pe mîini de orice
de parcă nevinovăţia s-ar da la kilogram
cu castraveții ceaușismului faraonic