catrene pestrițe – Alin Cristea

1

niciodată nu pot să-mi dau seama
dacă Cerul e prea sus sau eu sînt prea jos
rigla de măsură e din cale afară de pămînteană
asta ar mai lipsi să se miște Cerul mai jos

3

gîndurile mele nu sînt ale mele
eu sînt doar un aerodrom
al cărui turn de control
e uneori în renovare

8

cum toate cuvintele s-au terminat
oamenii au început să coloreze
au făcut orașe cenușii
și au asfaltat livezile

15

cînd mă cuibăresc în grotele sufletului meu
cînd mă urc pe munții ascuțiți ai inimii
cînd rănile mi se vindecă greu precum ale unui patriarh
Tu Doamne ești acolo rebranduindu-mi visele

21

nu eram decît noi doi
eu și cu mine
atunci Doamne ai trimis îngerul
să ne luptăm cu el

22

eram așa de bătrîn
Tu Doamne m-ai încopilărit
fiecare culoare e o poveste
cînd cîntă cocoșul a treia oară

30

românii sînt neam de pilat
se spală pe mîini de orice
de parcă nevinovăţia s-ar da la kilogram
cu castraveții ceaușismului faraonic

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s